warfarină

Warfarina este un medicament din grupul de antagoniști ai vitaminei K, care este un anticoagulant indirect (adică o substanță care promovează subțierea sângelui).

Forma de eliberare și compoziția

Medicamentul este produs sub formă de tablete, care includ:

• 2,5 mg warfarină sodică;
• Excipienți: Povidonă 30, Indigo Carmină, Dihidrat de hidrogen fosfat de calciu, Amidon de porumb, Lactoză, Stearat de magneziu.

Indicații pentru utilizare

Utilizarea warfarinei este adecvată pentru tratamentul și prevenirea trombozei (procesul patologic, însoțit de formarea cheagurilor de sânge în vase) și embolismul (blocarea acută) a vaselor de sânge ale sistemului circulator:

• Tromboză postoperatorie;
• Tromboză venoasă acută;
• Embolismul pulmonar;
• Infarct miocardic repetat (MI).

Ca supliment la terapia principală, warfarina, conform instrucțiunilor, poate fi aplicată:

• Atunci când efectuează terapie trombolitică medicală, precum și necesitatea tratamentului chirurgical al trombozei;
• Atunci când se efectuează terapia cu impuls electric a fibrilației atriale (în special, cardioversia electrică);
• Cu tromboză venoasă recurentă;
• Cu embolie pulmonară repetată;
• În timpul intervenției chirurgicale pentru supapele cardiace protetice și vasele de sânge (warfarina poate fi prescrisă în combinație cu acid acetilsalicilic);
• Pentru prevenirea secundară a trombozei și a ocluziilor vasculare cu un tromb după infarctul miocardic și fibrilația atrială (fibrilație atrială);
• Cu tromboza arterelor coronare, periferice si cerebrale.

Contraindicații

Conform adnotărilor la medicament, contraindicațiile la utilizarea warfarinei sunt:

• Boli și afecțiuni asociate cu un risc crescut de sângerare;
• Modificări patologice în structura sângelui;
• Amânată în trecutul recent, operații neurochirurgicale;
• Operație extensivă pentru leziuni care se caracterizează printr-o suprafață mare de deteriorare;
• Chirurgie oftalmică;
• Predispoziția la sângerări în leziunile ulcerative ale organelor digestive, în boli ale tractului urogenital sau respirator;
• Hemoragie cerebrovasculară;
• Pericardita (inflamația căptușelii exterioare a inimii);
• Anevrism (expansiune semnificativă a lumenului unui vas de sânge din cauza modificărilor patologice din pereții săi);
• Endocardită bacteriană (inflamația căptușelii interioare a inimii etiologiei microbiene);
• Pericardită exudativă (efuziune);
• Afectarea severă a ficatului și / sau a rinichilor;
• Hipertensiune arterială severă;
• Sindromul trombohemoragic acut;
• Amenințarea de întrerupere a sarcinii;
• sarcinii;
• Condiții inadecvate de monitorizare a pacientului;
• Dependența de alcool;
• Lipsa monitorizării corespunzătoare a pacienților vârstnici;
• Tulburări psihice dureroase care sunt însoțite de tulburări comportamentale și percepția inadecvată a realității din jur;
• Tulburarea pacientului;
• Necesitatea procedurilor de diagnosticare (de exemplu, puncția coloanei vertebrale), care poate fi însoțită de dezvoltarea sângerării necontrolate;
• Efectuarea unei blocade, anestezie regională a unei zone largi a corpului;
• Malignă hipertensiune arterială.

Mod de utilizare și dozare

În conformitate cu instrucțiunile pentru warfarină, regimul de dozare și durata cursului tratamentului sunt determinate individual, în funcție de parametrii coagulării sângelui, de răspunsul pacientului la terapie și de situația clinică. La alegerea dozei optime durează, de regulă, de la două săptămâni la două luni. În acest caz, doza zilnică variază de la 2 la 10 mg. Pentru a obține un efect pronunțat, consumul de droguri continuă de la șase luni la un an.

Tratamentul cu warfarină este completat de numirea unei diete speciale bazate pe principiile unei alimentații sănătoase.

Efecte secundare

Conform instrucțiunilor, administrarea medicamentului poate fi însoțită de apariția reacțiilor de hipersensibilitate care se manifestă ca erupții cutanate ca și hepatită colestatică, vasculită, o creștere reversibilă a concentrației de enzime hepatice, priapism, alopecie reversibilă (căderea părului) și calcificarea traheală.

În plus, pe fondul utilizării warfarinei se poate observa:

• Sângerări nazale și sângerări ale gingiilor;
• Creșterea sensibilității la warfarină după tratamentul pe termen lung al medicamentelor;
• anemie;
• Taburete neagră;
• Greață, vărsături;
• diaree;
• Dureri abdominale;
• eozinofilie;
• eczeme;
• Necroza cutanată;
• jad;
• urolitiaza;
• Necroză tubulară (tubulară);
• O apariție neplăcută de vânătăi și umflături în diferite părți ale corpului, precum și pete pe coapse, pe glandele mamare sau pe abdomen.

Instrucțiuni speciale

Utilizarea practic a oricărui medicament afectează performanța de absorbție a warfarinei.

Efectul medicamentului crește cu insuficiență cardiacă decompensată, febră, alcoolism cu afectare hepatică concomitentă, hipertiroidism. În cazul hipotiroidismului, dimpotrivă, efectul utilizării sale poate fi redus.

Pacienții care urmează tratament cu acest medicament sunt recomandați să prescrie ca analgezice opiacee (alcaloizi de opiu), tramadol sau paracetamol.

Warfarina nu trebuie administrată la pacienții cu galactozemie ereditară, deficit de enzima lactază, malabsorbție de glucoză-galactoză.

Datorită lipsei datelor privind siguranța utilizării medicamentelor în pediatrie, medicamentul nu este prescris pacienților cu vârsta sub 18 ani.

analogi

Generici (analogi structurali) ai warfarinei: Varfereks, Marevan, Warfarin Nycomed.

Analogi privind mecanismul de acțiune: Neodikumarin, Fenilin, Sinkumar, Phepromaron.

Termeni și condiții de depozitare

Warfarina trebuie depozitată la temperatura camerei într-un loc uscat și întunecos. Perioada de valabilitate este de 5 ani.